Ce oferi, aia primesti...

Într-una din zile un negustor de produse lactate primeşte o invitaţie de a se prezenta la judecătorie pe data de cutare şi cutare, fiindu-i intentat un proces de către brutar. 

Omul e foarte îngrijorat şi până la data procesului nu-şi mai găsea liniştea.  Se tot întreba cu ce o fi învinuit.  Brutarul însă ştia.  Şi încă cum.  Îl tot bănuia pe lăptar că îl înşeală la cântar atuncea când cumpăra de la el unt.  Aşa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilul de unt şi pleca, imediat cântărea marfa, în prezenţa unor martori.  Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800; au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg. 

În ziua judecăţii, judecătorul întreabă negustorul de lactate:

- Spune, dumneata ai cântar cu care să cantareşti untul ce-l vinzi?

- Nu, domnule judecător. Nu am. 

- Păi, atuncea cum pretinzi că vinzi untul cu kilogramul? 

- Păi, să vedeţi. Eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei kilu' de pâine ce o cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanţa se echilibrează.

Morala: În viaţă primeşti ceea ce dai.

Din pacate morala nu se refera si la finalul procesului dar daca era justitia romana, precis laptarul lua intre 3 si 15 ani inchisoare, iar dosarul era mai mult ca sigur intocmit de DNA daca brutarul era de la PDL.