Ford sau Folt?

Ieri Romania a facut inca un pas pe calea democratiei si dezvoltarii. S-a incheiat contractul cu Ford. Se vor produce iar masini la Craiova. Dupa Citroen care a creat "superbul" model oltenesc (nu din vina oltenilor) si care s-a numit Oltcit, au venit coreenii cu alte produse cam la fel de bune avand in vedere ca e vorba de alta generatie de masini. Iar acum cei de la Ford. Suntem pe calea cea buna ar zice unii.

Din pacate, din cauza Premierului si a Presedintelui care s-au tiganit in direct si care au tinut sa arate lumii intregi pe cine am fost capabili sa votam, cine ne-a condus timp de patru ani, n-am inteles cum se vor numi noile masini produse in Romania, Ford sau Folt?

Sau asta sa conteze mai putin si sa speram la mai multa calitate? Ca de pret pe masura nivelului de trai cu asa conducatori nu va putea fi vorba nici peste o suta de ani. Dar sa speram ca la alegerile ce se apropie si pentru care, in diferite forme mascate au inceput deja campania electorala ambele tabere, vor primi fiecare din ei cizma pe care o merita, acolo unde ar simti-o mai bine.

De ce pleaca romanii?

Poate ca nici nu ar mai trebui dezbatut acest subiect insa o voi face pentru ca se apropie alegerile. Si nu tin cu nici un partid. Toti sunt o apa si un pamant. Mai ales "pamant".

La fiecare 4 ani, vin sa ne spuna povesti. Politicienii astia ai nostrii nu fac altfel decat cei din alte tari. Pur si simplu promit. Diferenta insa intre ai nostrii si cei din alte tari este ca aia se mai tin si de cuvant. Mai fac ceva si pentru popor. Ai nostrii fac pentru ei doar. Fiecare in stil personal.

Unu a avut noroc de "a facut avere" cu matusa, altii folosesc alte rude, socrii spre exemplu. Altii isi imping odreaslele in fata si apoi se supara pe presa ca arata lumii ca sunt nepregatite. In definitiv asta este datoria presei, sa arate care sunt neajunsurile, nemultumirile, sa incerce in felul asta sa indrepte lucurile.

Dar ma intreb pe cine sau ce sa indrepte presa in Romania? Ca toti sunt asa de drepti de iti vine s-o iei razna cand ii vezi la televizor plini de figuri si de nesimtire fata de omul de rand. Daca ar fi dupa ei nu ar aparea decat sa se laude ca au reusit sa mai dea o lege buna.

O lege in folosul oamenilor de rand, cum este aceea cu taxa de prima inmatriculare, care a devenit ecologista intre timp si care, nu face altceva decat sa mai scoata omului niste bani din buzunar. Sau hai sa luam alta, aceea de drum. Rovigneta, ca e la moda.

In urma cu cativa ani, spuneau ca in pretul benzinei intra si taxa pentru drum. Intre timp a aparut rovigneta care e si ea pentru drum si drumuri tot nu avem si nici nu se misca nimic. Si uite asa, pentru ca romanul uita, plateste de mai multe ori aceeasi taxa si pe toate partile taxe pentru ca alesii sa isi schimbe masinile, sa faca lux pe spinarea cui?

Inteleg ca suntem subdezvoltati, parte cam din lumea a treia, dar oare n-ar fi corect sa spui omului ca are de platit o taxa mai mare din acest motiv? N-ar fi mai bine sa fi mai transparent in ceea ce faci dar sa faci si ceva pentru oameni?

In urma cu ceva timp urmaream la televizor un reportaj in care se spunea ca Parisul ar fi cel mai scump oras. Aiurea, eu il cunosc mai bine decat Bucurestiul. Dar probabil ca cei care au declarat asta, n-au trecut prin Romania. La noi pana si magazinele satesti au preturi mai mari ca buticurile din Paris.

Nu mai vorbesc de marile marketuri care se bat cu pumnul in piept ca au cele mai scazute preturi. Ca daca iti pui mintea si mergi o data pe luna la Paris sa iti faci cumparaturile iesi mai in castig decat daca le faci din Romania. Si in asta includ si mancare si haine, incaltaminte, bunuri de larg consum, totul. Iar calitatea produselor noastre este in continuare de nivelul posibilitatilor lumii a treia sau chiar mai jos, intr-un cuvant, incalificabila.

Si politicienii se lauda in continuare. Se apropie alegerile si vor sa fie votati din nou. De cine? Poate de aia care fac preturile asa cum vor ei. Daca ai inceput o campanie impotriva presei in ideea ca vei fi votat de multime, slabe sperante sa mai fi ales.

Sau speri in ideea ca ai facut ceva pentru oamenii simpli. Un exemplu concludent de ce pleaca oamenii din tara a fost expus si discutat, ba mai mult chiar criticat de multi romani chiar de curand. Acesta are un nume, Costel Busuioc. Personal, vreau sa-l felicit inca o data ca a reusit.

Omul simplu reuseste peste hotare prin munca lui fara ajutorul "binevoitor" al statului roman. Nimeni nu spune ca e mai bun ca Ion, Vasile, Gheorghe sau Pavarotti. Are doar talent, un talent nativ care va trebui slefuit. Dar ce a facut statul roman pentru acest om? NIMIC!!! Ca si pentru ceilalti care au plecat sau pleaca. Costel Busuioc este cea mai mare palma data de la revolutie guvernului, statului si sistemului romanesc din ultimii ani.

Arata in mod clar cum merg lucrurile in Romania. PROST. Foarte prost. Nimeni nu este sustinut, nimeni nu este ajutat cu nimic. Un alt exemplu proaspat este copilul ars de la Slatina. Si il dau pentru a arata alt domeniu in care lucrurile merg la fel. Si lista poate continua la nesfarsit.

Sa nu uitam ca vine vara si un numar de cateva mii de studenti vor pleca iar din tara. Cati se vor mai intoarce? Doar cei nebuni sau cei care prefera sa traiasca in umbra parintilor sau de pe urma averii lor.

Si in aceste conditii politicienii apar la televizor ca niste capre pline de raie dar cu coada sus. E o simpla vorba din popor, desi ei nici nu se simt ca s-ar trage din popor, mai degraba se cred elita tarii. Dar asta este o mare greseala. Elita tarii se afla in continuare peste hotare, doctoranzi, oameni simpli, muncitori, care prin munca lor reusesc sa fie apreciati de intreaga lume. Aceea este elita, cu ei trebuie sa ne mandrim.

Sunt mii de tineri care anual merg sa invete peste hotare si care nu mai revin sa munceasca pe 2-300 de euro pentru ca sunt apreciati acolo, nu le creaza nimeni probleme, sunt sustinuti pentru ca sunt capabili, nu se impiedica de birocratie si descopera ca statele respective sunt interesate sa faca ceva pentru ei. In mod sigur insa, au un gust amar vazand ca Romania nu face nimic pentru ei.

De curand guvernul a incercat sa convinga pe muncitorii din constructii sa vina acasa. Cati au venit? N-am vazut nici macar unu care sa apara la televizor sa spuna eu am venit sa muncesc in tara dupa oferta guvernului si sunt multumit. Probabil ca nu va exista asa ceva in urmatorii 20-30 de ani. Toti s-au saturat de minciunile guvernului, indiferent cine a fost la putere dupa revolutie.

Tin minte ca Iliescu a mers in Grecia pe vremea lui Papandreu, adica prin 1994 si a cerut sa nu se mai dea vize romanilor ca au de munca in tara dar nu vor sa munceasca. Da, e drept, s-au saturat sa fie mintiti de guverne incapabile, sa fie platiti cu ce curge pe apa cum se spune, s-au saturat sa se uite ca nu le ajung banii sa isi intretina familiile in timp ce altii care mint si insala se plimba in masini luxoase si isi construiesc vile peste tot.

Si asta in timp ce ii alinta pe cei "inferiori" lor cu expresii de genul "mai animalule" sau "tiganca imputita". E drept, aici e vorba si de educatie. Dar nu numai educatia celor ce muncesc ci si a celor care conduc trebuie luata in calcul. Un om care isi permite sa adreseze cuvinte de acest gen, nu are educatie si nu merita sub nici o forma respectul multimii. Personal nu vad pe nimeni din politicienii actuali demn sa guverneze Romania. Nimeni nu iese in evidenta. Aceiasi indivizi lipsiti de scrupule se bat pentru ciolan, care mai de care sa puna bete in roate adversarilor politici.

Si inca ne mai intrebam de ce pleaca romanii? Raspunsul este la vedere, zilnic la televizor si pe strada. S-au saturat de minciunile alesilor, de guverne incapabile de dialog, de politicieni corupti si de magarii. Vor sa traiasca liberi si linistiti, fara a fi stresati de birocratie, de grija zilei de maine pentru familie, chiar daca muncesc pana cad jos. S-au saturat de lingai, de mafioti care incearca sa acapareze tot ce le sta in putinta folosind puterea banului si din ce in ce mai des si puterea justitiei. O justitie care oarba fiind, cantareste lucrurile favorabil partii din care se aude zornaitul banilor.

Costel Busuioc

Se apropie momentul finalei concursului "Hijos de Babel" in care, romanul nostru Costel Busuioc spera ca noi toti de altfel, sa castige. Si merita pe deplin acest lucru pentru ca este cel mai bun. A dovedit acest lucru pe parcursul intregului concurs clasandu-se de fiecare data pe primul loc.

El este cel mai bun din acest concurs iar noi nu trebuie sa uitam sa-l votam. Este unul din oamenii care au sansa sa faca mai mult bine tarii decat au facut presedintii nostrii de la Revolutia din 1989 incoace. Acum este randul nostru sa il sustinem si votam, sa il incurajam pentru simplul motiv ca are nevoie de noi.

Atunci cand se va termina concursul, invingator fiind, prin munca lui va crea o imagine pozitiva Romaniei mai mult decat cei care au editat controversatele albume despre Romania si care acum sunt deja de mult ingropate sau uitate, care au costat tara o avere, fara a se vedea insa ceva rezultate. Un astfel de talent nu se naste in fiecare zi. Si merita tot respectul si ajutorul nostru, al tuturor romanilor, oriunde ne-am afla.

Cu totii ar trebui sa ne bucuram si sa fim aproape de el cu votul si mesajele noastre. Se apropie marea finala in care, speram din tot sufletul sa fie invingator, sa ne putem mandri ca suntem romani. Votul nostru pentru el inseamna de fapt votul pentru imaginea tarii noastre care a fost in repetate randuri murdarita. Si prea putini au facut ceva pentru ea.

Costel insa desi este un om simplu a reusit in scurt timp doar prin munca lui sa ne faca sa ne mandrim cu adevarat ca suntem romani.

Succes Costel Busuioc!!!

8 Martie - Ziua Femeii

De cand ma stiu, prima luna de primavara a fost dedicata femeilor desi ar trebui sa le dedicam ca barbati, o viata intreaga. Insa aceasta luna care pentru toti reprezinta revenirea naturii la viata si innoirea, este in mod special dedicata femeilor, fie ele bunici, mame, sotii, prietene, sau simple colege.

Martisorul este cel care deschide aceasta luna si este un obicei specific romanilor. In traditia populara tot cu 1 Martie incep zilele babelor care trec putin si de ziua internationala a femeii, ziua de 8 Martie, zi in care mai toate femeile ies sa sarbatoreasca singure si linistite in cele mai multe cazuri, dupa un an intreg in care poate ca nu si-au permis prea multe. Sau poate si-au permis dar, fiind vorba de ziua lor, se cuvine sa sarbatoreasca.

Cu aceasta ocazie vreau sa urez tuturor cititoarelor mele si nu numai, un an bun, plin de impliniri atat pe plan personal cat si profesional, sanatate, fericire si succes. Le invit sa fie pline de curaj in abordarea tuturor problemelor cu care se confrunta pentru a putea reusi, sa fie mame si sotii atente si grijulii asa cum ne dorim cu totii, prietene si colege de nadejde si mai ales:

NU UITATI SA FITI FEMEI

La Multi ani !

Cu ei ne putem mandri

Preiau doua articole din "Click" care se merita mentionate.

Iata despre ce e vorba in primul:

El e poetul român din Italia

Cristi Crâşmaru (25 de ani) a părăsit Focşaniul şi a venit în Italia pentru a-şi îndeplini un vis din copilărie. Este pasionat de poezie de mic şi moşteneşte talentul artistic al unchiului său, poetul Emil Feillinger, însă trăieşte dezamăgirea de a nu-şi putea publica opera.

Cristi a venit la Roma cu şase luni în urmă, pentru a-şi realiza visul de o viaţă: să-şi poată publica poeziile. Pasiunea pentru lirică a avut-o de la 6 ani. Ca mulţi copii, a fost impresionat de poeziile lui Eminescu şi a început şi el să-şi pună pe hârtie trăirile.

Scriitorii Traian Olteanu şi Florin Muscalu l-au încurajat să participe la diverse concursuri de creaţie lite­­rară, încă din adolescenţă. Cristi trăieşte şi simte ca un artist. A fost nevoit să întrerupă liceul după doar doi ani, când nevoia siguranţei materiale a fost mai puternică decât continuarea studiilor.

Lupta zilnică pentru supravieţuire nu l-a îm­­piedicat însă să scrie, să studieze scriitorii preferaţi, în timp ajungând să-şi do­­rească să publice trăirile într-o carte a sa. După moartea tatălui său, poetul şi-a urmat mama în străinătate, în încercarea de a-şi asigura un trai bun, care să-i confere libertatea de a scrie şi publica.

Ajuns la Roma, a trăit o mare bucurie descoperind Vaticanul, însă a trăit şi dez­­iluzia imigrantului: discri­­minarea, umiliţa, munca la negru. A fost nevoit să înceapă totul de la zero: în cinci luni a schimbat cinci case, împărţind un timp cu opt persoane un apartament cu două camere. Lucrează cu ziua prin şantiere, făcând tot ce i se cere.Speranţa că într-o zi va reuşi să-şi adune cele mai bune poezii într-un volum personal îl ambiţio­­nează.

“Forţa interioară mă inspiră, mă întăreşte şi mă ajută să înving greutăţile. Poezia e unica formă de evadare din cotidian. Ziua muncesc din greu, iar noaptea creez. Mă in­­spiră Italia mai mult decât mi-aş fi ima­­gi­­nat”, măr­­turi­­seşte Cristi. Pre­­zent la Târgul locurilor de muncă organizat recent de Guvernul României la Roma, el şi-a exprimat tristeţea că românii nu pot avea o viaţă decentă acasă.

La între­­barea da­­că s-ar în­­toarce în ţară, ne-a răspuns că visul său este de a compune, iar scriitorii sunt o categorie sub­evaluată şi total nerespectată.De aceea, va continua să muncească aici, pentru a-şi asigura “luxul” de a crea în tihnă, cu speranţa că va fi remarcat într-o zi şi ajutat să împăr­­tă­­şească tutu­­ror ceea ce sim­­te.

Cristi vrea să câştige bani în Italia, pentru a-şi publica o carte de poezii. În loc de rămas-bun, tânărul poet ne-a dedicat câteva versuri cu referire indirectă la propria condiţie: “Eu nu sunt tipul celui de acum, /Ci numai muza unui început /Ce vrea să zboare într-un zbor nebun/ Şi se ridică de va fi căzut.”

Al doilea:

Un român înalţă blocuri în Spania

După 11 ani de muncă în construcţii, Adelin Costache este considerat, între români, unul dintre cei mai bogaţi concetăţeni care s-au lansat în afaceri în Spania. A început ca muncitor în agricultură, terminând prin a pune bazele unei firme de construcţii care atinge acum o cifră de afaceri de circa 5 milioane de euro pe an.

Originar din Tecuci, judeţul Galaţi, Adelin Condrache s-a stabilit în Castellon acum 11 ani, când, chemat de prieteni pe meleagurile iberice, a început să muncească în agricultură, la cules de migdale. “Primul an a fost foarte greu, a trecut ceva timp până m-am acomodat cu limba şi cu oamenii. Pe vremea aceea erau puţini români în provincie, iar de lucru îţi găseai doar la negru, deoarece demersurile prin care obţineai un permis de muncă erau anevoioase”, îşi aminteşte Adelin.

După două luni de cules migdale, românul a avut primul contact cu munca în construcţii. “Aveam doar 20 de ani, iar în România nu pusesem niciodată mâna pe daltă sau ciocan. În construcţii am început ca salahor - căram saci de ciment - iar treptat m-au lăsat să mai pun şi câte-o bucată de gresie”, spune Adelin. Astfel, gălăţeanul a început să prindă drag de această meserie, gândindu-se că, într-o bună zi, va avea propria lui firmă. “Nu doream să muncesc toată viaţa ca salahor. M-am ambiţionat şi am încercat "să fur meserie" de la maiştrii cu care munceam. Astfel, m-am specializat în pus gresie şi faianţă.”

În anul 2002, Adelin şi-a luat inima în dinţi şi a început să muncească pe cont propriu, căutându-şi singur lucrări în construcţii. “Cu ajutorul unui spaniol care îmi furniza mereu clienţi, am reuşit să fac primele renovări de locuinţe, iar după un an mi-am creat propria firmă”. Prima lucrare de amploare pe care am avut-o a fost chiar în Castellon: aveam de pus gresia şi faianţa la hotelul AC Hotels, de patru stele. Au fost atât de mulţumiţi de rezultat, încât mi-au oferit contracte pentru alte 10 hoteluri din acelaşi lanţ”, spune Adelin. Tot firma românului a pus faianţa şi gresia în complexul balneoclimateric Marina D’Or, din Spania.

Acum, planurile de viitor ale românului se îndreaptă către patria- mamă. “În Spania s-a construit deja cam tot ce se putea construi. De aceea, viitorul mi-l văd în România, unde am şi început să investesc în afaceri imobiliare. Am cumpărat o casă şi pentru familia mea”. Adelin are în plan să se mute, împreună cu soţia şi copilul său, de un an şi jumătate, în România, unde vrea să îşi dezvolte afacerile din construcţii.

Adelin a început cu o investiţie de 3.000 de euro, doi angajaţi şi o maşină de tăiat faianţă. Acum are în jur de 120 de angajaţi, în funcţie de sezon, şi o companie înfloritoare, cu o cifră de afaceri de 5 milioane de euro pe an.

Iata ca avem si oameni cu care ne putem mandri.

Felicitari tuturor celor care ne reprezinta cu succes!