Cu ei ne putem mandri

Preiau doua articole din "Click" care se merita mentionate.

Iata despre ce e vorba in primul:

El e poetul român din Italia

Cristi Crâşmaru (25 de ani) a părăsit Focşaniul şi a venit în Italia pentru a-şi îndeplini un vis din copilărie. Este pasionat de poezie de mic şi moşteneşte talentul artistic al unchiului său, poetul Emil Feillinger, însă trăieşte dezamăgirea de a nu-şi putea publica opera.

Cristi a venit la Roma cu şase luni în urmă, pentru a-şi realiza visul de o viaţă: să-şi poată publica poeziile. Pasiunea pentru lirică a avut-o de la 6 ani. Ca mulţi copii, a fost impresionat de poeziile lui Eminescu şi a început şi el să-şi pună pe hârtie trăirile.

Scriitorii Traian Olteanu şi Florin Muscalu l-au încurajat să participe la diverse concursuri de creaţie lite­­rară, încă din adolescenţă. Cristi trăieşte şi simte ca un artist. A fost nevoit să întrerupă liceul după doar doi ani, când nevoia siguranţei materiale a fost mai puternică decât continuarea studiilor.

Lupta zilnică pentru supravieţuire nu l-a îm­­piedicat însă să scrie, să studieze scriitorii preferaţi, în timp ajungând să-şi do­­rească să publice trăirile într-o carte a sa. După moartea tatălui său, poetul şi-a urmat mama în străinătate, în încercarea de a-şi asigura un trai bun, care să-i confere libertatea de a scrie şi publica.

Ajuns la Roma, a trăit o mare bucurie descoperind Vaticanul, însă a trăit şi dez­­iluzia imigrantului: discri­­minarea, umiliţa, munca la negru. A fost nevoit să înceapă totul de la zero: în cinci luni a schimbat cinci case, împărţind un timp cu opt persoane un apartament cu două camere. Lucrează cu ziua prin şantiere, făcând tot ce i se cere.Speranţa că într-o zi va reuşi să-şi adune cele mai bune poezii într-un volum personal îl ambiţio­­nează.

“Forţa interioară mă inspiră, mă întăreşte şi mă ajută să înving greutăţile. Poezia e unica formă de evadare din cotidian. Ziua muncesc din greu, iar noaptea creez. Mă in­­spiră Italia mai mult decât mi-aş fi ima­­gi­­nat”, măr­­turi­­seşte Cristi. Pre­­zent la Târgul locurilor de muncă organizat recent de Guvernul României la Roma, el şi-a exprimat tristeţea că românii nu pot avea o viaţă decentă acasă.

La între­­barea da­­că s-ar în­­toarce în ţară, ne-a răspuns că visul său este de a compune, iar scriitorii sunt o categorie sub­evaluată şi total nerespectată.De aceea, va continua să muncească aici, pentru a-şi asigura “luxul” de a crea în tihnă, cu speranţa că va fi remarcat într-o zi şi ajutat să împăr­­tă­­şească tutu­­ror ceea ce sim­­te.

Cristi vrea să câştige bani în Italia, pentru a-şi publica o carte de poezii. În loc de rămas-bun, tânărul poet ne-a dedicat câteva versuri cu referire indirectă la propria condiţie: “Eu nu sunt tipul celui de acum, /Ci numai muza unui început /Ce vrea să zboare într-un zbor nebun/ Şi se ridică de va fi căzut.”

Al doilea:

Un român înalţă blocuri în Spania

După 11 ani de muncă în construcţii, Adelin Costache este considerat, între români, unul dintre cei mai bogaţi concetăţeni care s-au lansat în afaceri în Spania. A început ca muncitor în agricultură, terminând prin a pune bazele unei firme de construcţii care atinge acum o cifră de afaceri de circa 5 milioane de euro pe an.

Originar din Tecuci, judeţul Galaţi, Adelin Condrache s-a stabilit în Castellon acum 11 ani, când, chemat de prieteni pe meleagurile iberice, a început să muncească în agricultură, la cules de migdale. “Primul an a fost foarte greu, a trecut ceva timp până m-am acomodat cu limba şi cu oamenii. Pe vremea aceea erau puţini români în provincie, iar de lucru îţi găseai doar la negru, deoarece demersurile prin care obţineai un permis de muncă erau anevoioase”, îşi aminteşte Adelin.

După două luni de cules migdale, românul a avut primul contact cu munca în construcţii. “Aveam doar 20 de ani, iar în România nu pusesem niciodată mâna pe daltă sau ciocan. În construcţii am început ca salahor - căram saci de ciment - iar treptat m-au lăsat să mai pun şi câte-o bucată de gresie”, spune Adelin. Astfel, gălăţeanul a început să prindă drag de această meserie, gândindu-se că, într-o bună zi, va avea propria lui firmă. “Nu doream să muncesc toată viaţa ca salahor. M-am ambiţionat şi am încercat "să fur meserie" de la maiştrii cu care munceam. Astfel, m-am specializat în pus gresie şi faianţă.”

În anul 2002, Adelin şi-a luat inima în dinţi şi a început să muncească pe cont propriu, căutându-şi singur lucrări în construcţii. “Cu ajutorul unui spaniol care îmi furniza mereu clienţi, am reuşit să fac primele renovări de locuinţe, iar după un an mi-am creat propria firmă”. Prima lucrare de amploare pe care am avut-o a fost chiar în Castellon: aveam de pus gresia şi faianţa la hotelul AC Hotels, de patru stele. Au fost atât de mulţumiţi de rezultat, încât mi-au oferit contracte pentru alte 10 hoteluri din acelaşi lanţ”, spune Adelin. Tot firma românului a pus faianţa şi gresia în complexul balneoclimateric Marina D’Or, din Spania.

Acum, planurile de viitor ale românului se îndreaptă către patria- mamă. “În Spania s-a construit deja cam tot ce se putea construi. De aceea, viitorul mi-l văd în România, unde am şi început să investesc în afaceri imobiliare. Am cumpărat o casă şi pentru familia mea”. Adelin are în plan să se mute, împreună cu soţia şi copilul său, de un an şi jumătate, în România, unde vrea să îşi dezvolte afacerile din construcţii.

Adelin a început cu o investiţie de 3.000 de euro, doi angajaţi şi o maşină de tăiat faianţă. Acum are în jur de 120 de angajaţi, în funcţie de sezon, şi o companie înfloritoare, cu o cifră de afaceri de 5 milioane de euro pe an.

Iata ca avem si oameni cu care ne putem mandri.

Felicitari tuturor celor care ne reprezinta cu succes!