Romanii si turismul extern

Asa cum am procedat in ultimii ani si anul acesta mi-am facut putin timp pentru a vizita una din frumoasele capitale ale lumii. Am ales pentru anul acesta Viena, oras pe care l-am tranzitat de nenumarate ori in drumurile mele prin Europa, dar pe care, pana acum nu am avut timp sa-l vad asa cum merita cu adevarat.

Am ramas placut impresionat din toate punctele de vedere. Trebuie sa recunosc faptul ca inainte de Viena am trecut ca majoritatea romanilor prin Parndorf pentru a face cumparaturi. Aici a fost primul contact cu romanii. M-am minunat cat de multi romani sunt in aceste magazine. Stiu ce vor sa cumpere si pleaca cu sacose pline din aceste magazine de firma in care, preturile sunt un pic mai mici decat in marile orase dar totusi sunt destul de mari pentru simpli muncitori insa nu se compara in nici un fel cu preturile din tara.

Cazarea am avut-o intr-un hotel bun, intr-un cartier din partea de nord a orasului iar serviciile au fost indiscutabil peste cele din Romania. Ce m-a facut sa ma minunez a fost faptul ca peste tot pe unde mergeam intalneam romani. Nu vorbesc de cei care fura sau cersesc desi sunt si din acestia. Ma refer doar la cei care vizitau. Romani dornici sa vada lucruri interesante, sa cunoasca istorie, sa descopere tot ceea ce se merita vazut. Si sunt din ce in ce mai civilizati.

Am gasit romani la Catedrala Sfantul Stefan, la Palatul Sconbrunn, Belvedere, Gradina Zoologica, in centrele comerciale de nord si de sud (SCN si SCS), pe Maria Hilferstrasse, intr-un cuvant peste tot pe unde se merita sa treci. Mai mult, in Cobenzl, intr-un local de unde poti vedea toata Viena de sus, pana si ospatarul rupea cateva cuvinte romanesti, semn ca nu eram primii romani care doream sa vedem panorama frumosului oras.

Printre toate cele vazute insa, cel mai mult m-a uimit grija pentru natura pe care am descoperind-o vizitand gradina zoologica. O oaza in centrul orasului, la marginea Palatului Schonbrunn, in care traiesc mai toate speciile de animale de pe fata pamantului. Un loc in care se vede cu adevarat curatenia. Parca nici nu ar fi animale acolo, nu exista miros.

Multe locuri de joaca pentru copii, acolo unde este posibilitatea copiii au contact cu animale domestice care nu le pot provoca rau, sunt supravegheati in permanenta de parinti si ingrijitori. Ai posibilitatea sa intri in mediul unor pasari si animale, sa descoperi lucruri minunate. Total diferit fata de ceea ce vezi in gradinile zoologice din Romania unde mizeria si mirosul predomina, unde animalele o duc de azi pe maine uneori moarte de foame si in spatii inadecvate pentru dimensiunile lor.

As fi putut sa postez o suta de imagini despre acest oras incantator dar nu as fi avut loc. Am ales doar cateva despre frumoasa gradina zoologica, total diferita de cele de la noi si una din cele mai frumoase din lume.

Toate aceste lucruri la un loc sunt impresionante insa pentru mine ca roman, m-a bucurat faptul ca tot mai multi din cei care ies afara sa isi petreaca concediile sau chiar merg cu treaba sunt preocupati de a vizita, intr-un cuvant devin turisti. Mi-as dori sa faca si statul ceva pentru a promova imaginea tarii, pentru a avea si noi macar 10% din turistii care viziteaza anual Viena dar mai e mult pana atunci.

Din pacate lucrurile stau la acest capitol foarte prost. Pana si micii intreprinzatori de la noi din tara, din zonele care se merita a fi vizitate fac totul doar pentru a jupui omul de bani fara sa se gandeasca macar o clipa la calitatea serviciilor oferite pe preturi exorbitante. In acest fel turismul din Romania va ramane in continuare un vis.

Retrocedarea terenurilor

Dupa revolutie, toata lumea a vazut in retrocedarea terenurilor si caselor legea mult asteptata. Insa curand avea sa se risipeasca bucuria oamenilor, nemultumirile au inceput sa apara. Prima lege care viza retrocedarea a fost creata probabil pentru a atrage populatia si a castiga voturi.

A doua nu a diferit cu prea mult de prima, doar mici modificari menite sa adauge o serie de oameni care au avut pe vremuri avere celor deja bucurosi ca-si vor recupera pamantul. A treia lege s-a vrut mai europeana si a fost menita sa inchida gura Consiliului Europei. Insa cand va incheia Romania aceasta afacere?

Sa mai adaugam faptul ca la aproape 20 de ani de la revolutie mai sunt inca mii de oameni care asteapta sa isi recupereze bunurile? Deja multi dintre ei au renuntat sa-si mai ceara drepturile. Sa-i mai adaugam si pe cei care intre timp au murit fara sa aiba urmasi? Nu stiu daca este cazul, acestia probabil ca sunt mai putini.

In unele locuri din tara terenurile au facut pe oameni miliardari in timp ce altii au fost pacaliti de marii afaceristi. Oameni mai norocosi s-au vazut peste noapte invitati sa-si vanda terenurile recuperate in urma acestei legi a retrocedarii, pe sume imense in timp ce altii mai varstnici sau mai putin priceputi au fost pacaliti sa le vanda pe nimic.

Afaceristi oportunisti s-au facut in acest fel miliardari peste noapte sprijiniti de oameni interesati sa adune averi imobiliare. Cei mai putin norocosi cu amplasamentul terenurilor viseaza sa vina si pentru ei ocazia de a scapa de un teren pe care, de multe ori nu se face mai nimic din cauza secetei sau si mai rau, a inundatiilor care in ultimii ani nu prea ne-au ocolit. Ma indoiesc insa ca vor reusi curand.

O alta categorie de oameni care probabil vor reusi sa adune averi imobiliare cumparand terenuri se afla in zone care au fost parasite. In Ardeal sunt multi oameni care au plecat in Germania, Austria, chiar si Ungaria si nu au mai revendicat terenurile, nefiind semnificative ca suprafata sau valoare, ori sunt multumiti de traiul pe care il duc acolo unde se afla si nu mai manifesta interes.

In aceste zone functioneaza alt sistem de recuperare al terenurilor. Primarul spune ca nu mai sunt oameni care sa stie unde a fost terenul lui "Ianos", "Hans" sau "Gheorghe" si urmeaza sa descopere. Degeaba scrie in actele de la cadastru unde sunt amplasate ca el nu mai gaseste terenul. Asteapta sa moara si ultimii batrani care mai stiu si pot declara unde aveau vecinii teren si apoi sa faca el imarteala la cei care mai traiesc. Astfel fiecare, dupa cum se are de bine cu primarul, obtine drept de proprietate pe un teren vandabil sau se alege cu maracinisuri.

O astfel de situatie se afla in Comuna Comuna Albesti din Judetul Mures, la marginea Sighisoarei, localitate aflata pe drumul european E 60, undeva in inima tarii. Exista un sat in zona care apartine de aceasta comuna, in care mai sunt cinci familii. Se numeste Sapartoc. Cu multi ani in urma, era un sat mare si frumos, cu oameni vrednici, in care existau trei biserici, fiecare apartinand unui cult religios. Aflat un pic mai departe de un drum circulat, avand posibilitate de acces mai redusa, oamenii au parasit acest sat, retragandu-se in alte locuri mai primitoare, unde aveau conditii mai bune.

Mai mult ca sigur, in viitorul apropiat si acei batrani care mai locuiesc acolo vor disparea iar tot ce a fost cladit cu truda unor generatii se va ruina. Mai este oare cazul sa ne gandim la specificul acestei zone care se va pierde o data cu ei? Probabil ca atunci va fi mai usor de impartit pamantul.

Ar mai fi existat o solutie pentru care din pacate nu exista interes a fi pusa in practica. Folosirea unor fonduri europene pentru construirea unui drum de acces care sa deschida astfel interesul oamenilor pentru o frumoasa si linistita zona de deal aflata la mica distanta de Sighisoara si care, daca ar beneficia de un drum asfaltat, apa si lumina, ceea ce in satele din jur exista, ar putea foarte usor sa rivalizeze cu frumoasa statiune turistica Moeciu din Judetul Brasov sau cu altele de acest gen.

Din pacate foarte putini oameni cunosc aceste locuri. Doar cei care sunt intr-un fel sau altul legati de ele. Ar mai trebui mentionat ca un drum catre acest sat inconjurat dealuri si paduri seculare este practicabil acum doar pentru posesorii de Jeep-uri datorita faptului ca este forestier si desi nu este lung, traverseaza o padure in care sunt si cateva mici izvoare, fapt pentru care sunt zone de drum umede. O alta posibilitate de a ajunge acolo este o poteca de peste un kilometru peste miristea unui alt sat cu care se invecineaza, insa un drum asfaltat nu exista. Aceasta a fost cauza parasirii acestei zone.

Domnul primar nu s-a ocupat de alegeri pentru simplul fapt ca nu a avut concurenta insa nici de eliberarea titlurilor de proprietate nu a avut timp sa se ocupe. Despre un dosar pentru realizarea cu fonduri europene a unui drum, se pare ca nici vorba. Unii mai norocosi sa le spunem, au primit acte, pentru altii insa nu se intrevad sanse in viitorul apropiat. In mod sigur domnia sa are alte preocupari mai importante iar acestea legate de zona pe care o pastoreste par a fi pe planul al doilea.

Aceasta fiind situatia nu ramane decat sa asteptam inca doua, maxim trei mandate ale actualului primar pentru ca satul sa se distruga definitiv si poate dupa aceea sa fie sanse de terminare a retrocedarii terenurilor. Cine vor fi insa beneficiarii acestor terenuri parasite? Copiii nostri sau apropiatii domnului primar? Din pacate nu ne ramane decat sa asteptam linistiti si sa vedem cand se termina balciul cu pricina pentru ca deja nu mai putem vorbi de punerea in aplicare a unei legi aflata in vigoare de cativa ani.