Google

luni, 27 septembrie 2010

De ce se teme marinarul?

Intrebarea poate parea ciudata dar toti cei care locuiesc in Constanta sau au rude vaporeni stiu foarte bine despre ce e vorba. Cu greu ajungi sa gasesti o munca pa vas iar atunci cand ai reusit faci orice pentru a ramane acolo unde te afli.

In ciuda faptului ca miscarea ta e limitata la copaia respectiva si doar rareori iti petreci timpul pe tarm, atata timp cat esti marinar ai o viata buna la care nu este nimeni dispus sa renunte. Sau am putea privi lucrurile altfel. Dimensiunea restrictiilor si primejdiilor la care esti supus este mai mica in raport cu beneficiile.

Trebuie sa recunoastem ca in ultima vreme marinarii romani au fost supusi la tot mai mari presiuni si primejdii dar majoritatea au trecut cu bine aceste momente si au cerut sa se intoarca pe nava, sa plece iar in cursa. Motivul este simplu, per total beneficiile au fost mai mari.

Pentru un marinar debarcarea este moarte sigura. Asta in cazul in care nu esti pregatit sa navighezi tot la fel de bine si in apele tulburi ale politicii romanesti asa cum este un oarecare comandant de vas. Din pacate temerile lui nu sunt diferite de ale celorlalti. Tot debarcarea il framanta.

Asa se explica de ce, in urma grevei spontane a politistilor, jandarmilor si gardienilor de la penitenciare marinarul nostru a realizat ca a pierdut definitiv si irevocabil sprijinul acestora si desi purceaua e moarta in cotet incearca sa dreaga busuioaca dand vina pe urs.

Singurul lucru de care se teme este "debarcarea" care l-ar putea duce in mainile poporului de care nu pare sa-l fi interesat prea mult in perioada in care a fost la carma. Si atunci sa vezi ratza jumulita. Asta ar putea fi nesansa lui pentru ca de rest si-a asigurat spatele dand salarii mari magistratilor si si-a asigurat si majoritatea in Curtea Constitutionala care nu se schimba de azi pe maine chiar daca trepadusul lui a dat ordonante care sa le "pice bine".

Acum, dupa 20 de ani de la asa zisa revolutie din decembrie stau si privesc in urma la realizarile marilor nostrii carpaci, pardon, carmaci si ma intreb daca nu cumva, cel mai bun pentru popor si tara, din perioada postdecembrista n-a fost Constantinescu. La prima vedere asa se pare, deoarece in tara asta in care interesele personale primeaza, el a fost cel mai putin tolerat.

Acum nu-mi ramane decat sa sper ca personalitatile tarii (si aici ma gandesc de la politicieni pana la micii patroni) care pot influenta marea masa care voteaza, sunt multumiti de votul dat in mod democratic actualului comandant. In aceeasi situatie ar trebui sa fie si cei care au votat tot democratic pentru 50 de lei sau, cu alte candidaturi in urma pentru zahar si ulei.

O vorba romaneasca din batrani spune ca daca semeni vant culegi furtuna iar carmaciul nostru este invatat cu orice vreme de cand era vaporean astfel incat nu i-a fost greu sa se adapteze. Singura lui temere este sa nu fie debarcat sau cu alte cuvinte tot romanesti, sa nu se innece la mal. Acesta este motivul pentru care acum renunta la sprijinul oferit de politie.

Ma intreb insa care va fi urmatorul lucru la care va renunta pentru ca strans cu usa, ma indoiesc de faptul ca ar parasi ultimul copaia pe care o conduce desi este deja sparta si ia apa la greu. Deja a inceput sa arunce lestul peste bord, pastrand doar soarecii de care nu se poate lipsi inca.

Niciun comentariu: