Nu toti romii sunt la fel

Am deschis televizorul sa vad stirile si am dat din pacate prea tarziu peste un interviu cu un om deosebit. Astfel am vazut ultimele zece minute cu Dinu Flamand, un roman stabilit la Paris si care face cinste poporului nostru.

In acest scurt timp a povestit despre sistemul aplicat de francezi pentru usurarea traficului din Paris. E vorba de biciclete care pot fi inchiriate. Si pentru a vedea cu totii am hotarat sa va prezint si imagini.

Vreau sa va spun ca in numai cateva luni acest sistem se bucura de un real succes. De aceea primaria Parisului continua sa-l largeasca. E drept ca nu vreau sa ma gandesc cat timp ar rezista aceste biciclete prin gropile noastre si pe mana unora dintre noi.

Ma tem ca unii dintre noi ar fi capabili sa-si completeze propriile biciclete cu piese de la cele disponibile. Acest lucru insa nu se intampla in Paris. Chiar nu am avut pana acum ocazia de a vedea o bicicleta stricata sau descompletata.

In plus, pentru placerea turistilor in special, a aparut un taxi ecologic pe care il puteti vedea si dumneavoastra. Mentionez ca aceste fotografii sunt facute in fata la Galeriile Lafayette la scurt timp dupa aparitia lor pe piata.

Dar ele pot fi intalnite si pe Champs Elysee sau in alte locuri pline de turisti. Sunt o adevarata atractie si o pata de culoare in locurile frecventate de un mare numar de oameni.


Al doilea aspect pe care l-a discutat a fost despre romii nostri si despre felul in care, autoritatile franceze stiu sa ii ajute sa se integreze. Si aici trebuie sa va spun ca este o mare diferenta intre Franta si Italia.

Nu pot sa spun ca nu sunt si in Paris romi care sa se ocupe de activitati mai putin cinstite. Turnul Eiffel, Notre Dame, Champs Elysee sau malurile Senei sunt si acum locuri in care mai poti intalni uneori romi la cersit sau furat. Insa sunt mai putini in comparatie cu ce era inainte cu cativa ani.

Ba mai mult, am vazut si romani curati care incearca sa insele turistii. Insa in urma interviului mi-am amintit de o intamplare petrecuta cu trei ani in urma. Ma aflam cu treaba intr-un orasel, Lagny-sur-Marne, nu departe de Paris. Mergeam sa fac vama la un camion cu marfa cand soferul care mai trecuse prin acel punct vamal imi atrage atentia asupra unor indivizi care traiau in rulote.

Cateva rulote si masini printre care am recunoscut cu usurinta fustele largi ale unor pirande. Barbatii imbracati foarte bine si curati. Am aflat ca erau cateva familii de romi din Romania stabiliti acolo cu acordul autoritatilor locale, cu conditia sa nu faca rele.

La aproximativ o luna dupa intamplare, ma aflam iar in oras asteptand un alt camion. Facusem ceva cumparaturi dintr-un market mare si la iesire am luat loc la o cafenea. Nu dupa mult timp au aparut trei tineri care voiau sa serveasca ceva.

Vorbeau bine franceza si mi-a trebuit un pic de timp sa inteleg ca de fapt sunt romi de-ai nostri. Si poate nici nu as fi aflat acest lucru daca nu mi-ar fi cerut permisiunea sa stea la masa cu mine, singura masa mai libera de pe terasa.

Am acceptat si am continuat sa ascult discutiile lor. Nu stiau ca sunt roman si au vorbit numai in franceza. Nu am intrat in discutii cu ei pentru ca ma feresc de romani. Dar comportamentul acestor tineri a fost pentru mine o adevarata surpriza placuta.

Am inteles ca munceau si vorbeau cu respect si bun simt cum rar mi-a fost dat sa vad la romani uneori. Am tras de timp cu bautul cafelei pentru a asculta mai mult discutiile lor ceea ce in mod normal nu e frumos.

Nu-mi venea sa cred ca exista si astfel de oameni. Amintindu-mi acum de aceasta intamplare, incep sa inteleg ca si statul, fie ca e vorba de Romania, Franta sau Italia este un factor extrem de important in viata acestor oameni.

In Franta sunt acceptati in comunitati daca respecta niste reguli. In Italia au fost lasati la voia intamplarii, fiecare pe unde a putut sa se aciuiasca. In Romania insa, fac ce vor cu acceptul tacit al autoritatilor.

Acum, fiecare tara are in mare parte ceea ce merita. Iar care nu face nimic va avea in continuare probleme.